Leziuni ale ligamentelor gleznei
Orice meniscectomie se realizeaza cu maxima parcimoniozitate, cunoscute fiind functiile deosebit de importante ale meniscului si consecintele tardive ale exciziei sale artroza genunchiului.
De preferat va fi, de cate ori este posibil, meniscectomia partiala de tip circumferential, care pastreaza marginea periferica a meniscului si odata cu ea si functiile de transmitere si preluare a incarcarii. Rezultatele meniscectomiei partiale sunt mult superioare leziuni ale ligamentelor gleznei meniscectomiilor subtotale sau totale.
Meniscectomia partiala este de 2 tipuri: segmentara, in care partea extirpata implica intreaga latime a meniscului intr-un anumit sector, deci si o parte din marginea periferica circumferentiala, in care partea extirpata cuprinde, pe o anumita lungime, portiunea centrala a meniscului, fara a-i afecta insa periferia.
Este cea mai frecventa forma de meniscectomie. Echipa noastra medicala a renuntat la meniscetomiile sectoriale, preferand suturarea meniscului in aceste cazuri pentru a evita consecintele nefaste ale unei meniscectomii sectoriale. Leziunea de menisc nu este o urgenta chirurgicala, decat daca genunchiul este blocat nu poate fi flectat sau extins. Totusi o leziune de menisc neglijata va determina, pe langa simptomatologia caracteristica durere, impotenta functionala partiala, hidartrozaun proces de fibrilare si fragmentare a cartilajului articular, practic va duce in timp la instalarea unui proces artrozic ireversibil.
Instalarea procesului artrozic nu poate fi cuantifica in timp, ea putand aparea uneori dupa 1 an, alteori dupa ani si depinde de: tipul de leziune meniscala, greutatea pacientului, activitatea fizica.
Perioada de recuperare dupa meniscectomie este de saptamani, timp in care pacientul va urma un program de fizio-kinetoterapie. Un sportiv de performanta va relua antrenamentele dupa 4 saptamani.
Leziuni sportive - fotbal
Sutura de menisc este solutia ideala in tratamentul leziunii de menisc. Totusi, toate procentele de vindecare existente in studiile din ultimele 2 decenii, s-au imbunatatit odata cu asocierea tratamentelor regenerative in suturile meniscale. In cazul in care, exista concomitent o leziune reparabila si una ireparabila, putem sutura prima leziune si sa o rezecam pe a doua.
Aceste 2 tipuri de leziune apar mai ales in incercarea de a debloca brutal un genunchi in blocaj. Interventia chirurgicala presupune efectuarea a doua incizii in partea anterioara a genunchiului, uneori asociindu-se alte una sau doua incizii in zona mediala a articulatiei. Interarea dureaza 24 de ore, iar anestezia este spinala sau generala.
- Deteriorarea ligamentelor articulației gleznei: tratament pentru leziuni și lacrimi
- Cuprins Leziunile posttraumatice ale tendonului și ale capsulo-ligamentului sunt frecvente la sportivi.
Adesea apare atunci când piciorul este întors spre interior. Cel mai adesea, ligamentele care sunt localizate între talus și peroneu sau calcaneus și peroneu suferă de acest lucru.
Cu leziuni de gradul I entorsăpacientul se plânge de durere ușoară la mers, umflare ușoară sau moderată a articulației. Funcția de mers nu este afectată. Gradul 2 lacrimade regulă, este însoțit de umflare severă, extinzându-se la suprafața frontală și exterioară a piciorului.
Există o limitare semnificativă a mișcării, mersul poate fi dificil, apare șchiopătură. Când un ligament este rupt complet gradul 3apar dureri intense, umflături și hemoragie, care se extind pe tot piciorul, inclusiv pe suprafața plantară a acestuia. Pacientul nu poate merge. RMN-ul articulației arată completsau ruptura parțială a fibrelor ligamentare. Pe radiografia articulației gleznei gradul de afectarenu există încălcări.
Leziuni ale ligamentelor gleznei: tratamentul întinderii la domiciliu
La gradul 3 poate fi vizibil un mic fragment osos, desprins de os în zona de atașare a ligamentului. Terapia entorsei gleznei în leziuni ale ligamentelor gleznei zi include bandaj strâns și răceală.
Din a 2-a-3 zi se prescrie kinetoterapie: câmpuri magnetice alternante, UHF, mai târziu - ozokerită sau parafină. Recuperarea are loc după săptămâni. Când un ligament este rupt, se aplică o atela de ipsos pe un membru timp de 10 zile sau mai mult.
Cu ajutorul ultrasunetelor este posibil să se determine în mod fiabil nivelul și dimensiunile rupturii și, de asemenea, să se distingă ruptura parțială de cea plină. Astfel, cu o ruptură parțială a tendonului, defectul țesutului este localizat în grosimea tendonului și doar un contur este întrerupt.
Ar trebui să ne amintim că atunci când chistul Baker se rupe, lichidul poate să coboare până la nivelul tendonului lui Ahile și să simuleze înfrângerea. Rupturile musculaturii mediane gastrocnemius pot, de asemenea, provoca dureri în proiecția joncțiunii musculare-tendon. Cu ajutorul ultrasunetelor este posibil să se excludă ușor modificările patologice ale tendonului lui Ahile.
În cazul vechilor rupturi ale tendonului Achilles, cu vârsta de până la 6 săptămâni, se observă de obicei un defect de țesut permanent la locul ruperii, combinat cu zone de fibroză și calcificări mici.
Tendonul, de regulă, este îngroșat, iar ecogenitatea sa este redusă. Ecografia poate monitoriza tratamentul deteriorării tendonului lui Ahile.
Leziuni mai puțin frecvente: ligamentul deltoid
La restabilirea chirurgicală a capetelor rupte ale tendonului, sunt prezentate ligaturi hiperechoice în structura tendonului.
Utilizând tehnici de angiografie cu ultrasunete, este posibil să se evalueze cu acuratețe reacția vasculară în zona operației și în țesuturile înconjurătoare și, prin urmare, în timp util pentru a identifica posibilele inflamații. Testele funcționale efectuate sub controlul ultrasunetelor ajută la identificarea diastazei, la evaluarea naturii recuperării activității tendonului.
Tendinita tendonului lui Ahile. În procesul inflamator acut în tendonul lui Ahile pe ecogramă, tendonul este îngroșat brusc, echogenicitatea sa este redusă. În procesul inflamator, poate fi implicată bursa coloanei vertebrale.
Odată cu dezvoltarea unor modificări inflamatorii, dimensiunile sale cresc mai mult de 3 mm. În acest caz, în spatele tendonului lui Ahile, este vizualizat un sac hipoechoic întins. Influența fluxului sanguin poate fi înregistrată în pereții burselor. Trecerea inflamației în procesul cronic este însoțită de apariția eterogenității în structură și de prezența calcificărilor în tendonul lui Ahile.
Calcificările se formează, de asemenea, la locul rupturii anterioare a tendonului și sunt mai frecvent localizate la punctul de atașare a tendonului la calcaneu. În această zonă există adesea pauze repetate.
Tendonoza tendonului tendonului.
Cu vârsta, datorită evoluției modificărilor degenerative ale tendonului lui Ahile, structura sa se schimbă. Tendonul devine inegal, îngroșat, apar calcificări. Cu o încărcare necorespunzătoare a tendonului, este posibilă o ruptură parțială sau completă. Încuietoare de toc.
Creșterea osoasă sub formă de coloană vertebrală sau pene în zona suprafeței plantare a calcaneus calcaneus sau la punctul leziuni ale ligamentelor gleznei atașare a tendonului calcaneal se numește spurturi de toc. Cel mai adesea, spurturile de toc sunt o consecință a schimbărilor involuntare în corpul uman. Imaginea clinică este caracterizată prin arsuri în timp ce susține călcâiul, definit de pacienți ca un sentiment de "cui în călcâie".
Simptomele clinice sunt cauzate în primul rând de modificări ale țesuturilor moi: inflamarea pungilor mucoase adânci bursită subclaviană, achilobursită și fenomenele de periostită. La pacienții cu instabilitate cronică a ligamentului medial, diagnosticul poate fi mai solicitant.
Versiunile cronice vor prezenta umflături recurente anteromediale și sensibilitate dureroasă. Pacienții vor dezvolta, de asemenea, o instabilitate de rotație cronică, cu creșterea malalignării valgului și a durerii consecutive pe aspectul lateral al articulației gleznei.
Radiografia și leziunile ligamentelor deltoide Radiografiile standard sunt utilizate pentru a exclude fracturile după traumatisme acute. În instabilitatea cronică a gleznei mediale, sunt luate radiografii standard de greutate pentru a evalua deformările segmentare în toate cele trei planuri.
O vizualizare Saltzmann este de obicei utilizată pentru a vizualiza alinierea piciorului posterior. Cu toate acestea, RMN s-a dovedit a fi mai puțin fiabil în detectarea deficitelor ligamentare comparativ cu evaluarea artroscopică În plus, RMN s-a dovedit a fi inutil pentru a determina dacă este necesar un tratament operativ sau conservator al fracturilor comune de gleznă de tip SER În cazul instabilității mediale cronice a gleznei, există diferite sisteme de clasificare bazate pe evaluarea clinică, evaluarea artroscopică sau descoperirile chirurgicale intraoperatorii.
Este dincolo de scopul acestei lucrări să ofere o discuție aprofundată asupra instabilității cronice a gleznei mediale. Cititorul interesat este îndreptat către referințele 1, 13 și 22 de la sfârșitul acestui articol. Management Managementul entorselor deltoide depinde în mare măsură de dacă există o ruptură parțială de obicei care implică doar secțiunea superficială a ligamentuluio ruptură completă care include porțiunea profundă care duce la instabilitate sau dacă există leziuni concomitente.
- Articulatii degete intepenite
- Entorsa Gleznei Si a Genunchiului - [PDF Document]
- Ligamentele gleznei sunt deteriorate: simptome, tratament, consecințe Ligamentele gleznei: leziuni.
- Nevralgia genunchiului cum să tratezi
Deoarece acestea vor necesita intervenție chirurgicală, adesea ligamentul deltoid poate fi reparat concomitent. Prin urmare, aceste tipuri grave de leziuni deltoide nu vor fi discutate. Mai mult, reconstrucția chirurgicală ar trebui luată în considerare în leziunile combinate ale ligamentului deltoid și ligamentului de primăvară, cu sau fără implicarea tendonului posterior tibial.
Entorse deltoidiene izolate fără fractură sunt rare și, prin urmare, există puține dovezi de cercetare care să ghideze managementul. Entorsele deltoide care implică doar porțiunea superficială și care sunt stabile la rotație au un prognostic bun și pot fi tratate neoperator.
Operația de reconstrucție a Ligamentului Încrucișat Anterior (LIA)
Tratament imediat Imobilizați cu un porniți și evitați greutatea totală pentru primele zile. Dacă atingerea sau greutatea parțială este dureroasă, pacientul va necesita cârje. Înghețați glezna într-o găleată cu gheață cu dorsiflexie cât mai confortabilă. Acest lucru se poate face pentru sesiuni de 20 de minute la fiecare câteva ore în primele câteva zile.
Luxatia de glezna: recomandari pentru tratament acasa
Comprimați și ridicați glezna între sesiunile de înghețare. Fără AINS în primele patru zile. În ceea ce privește încărcarea timpurie optimă, luați în considerare următoarele: Exercițiile Light Theraband pot fi utilizate pentru a vă întări în inversare și rotație internă începând de la un picior neutru poziţie. Evitarea deplină și mișcările de rotație externă trebuie evitate. Dacă pacientul o poate tolera, poate fi, de asemenea, capabil să efectueze creșteri ale gambei cu picior dublu începând cu o ușoară flexiune plantară.
În flexia plantară, complexul muscular al gleznei mediale se va contracta pentru a crea un arc și pentru a inversa calcaneul. În această poziție, ligamentul deltoid va fi protejat de orice tensiune.
